Hipertensiunea arterială se definește prin valori ale tensiunii arteriale peste 140/90 mm Hg. Valori ale tensiunii arteriale peste 130/85 mm Hg sunt considerate la limită ( „normal înalt” în terminologia medicală) și trebuie urmărite de către medic!
Faptul că ați avut o valoare crescută nu înseamnă neapărat că suferiți de hipertensiune arterială. Tensiunea arterială este un parametru foarte variabil. Ea poate crește în stări de agitație, oboseală, stres, după fumatul unei țigări sau după un efort fizic intens. Trebuie să îi spuneți medicului dacă aveați oricare dintre aceste probleme în momentul măsurării acelei valori crescute. Vi se va recomanda să repetați măsurătorile în condiții de repaus. În general, tratamentul se începe abia după ce ne asigurăm că pacientul are cu adevărat hipertensiune arterială, adică după ce am eliminat posibilitatea unei greșeli de măsurătoare.
Dacă primiți tratament pentru hipertensiunea arterială, este posibil să observați că măsurătorile se normalizează. Nu trebuie să opriți tratamentul! Hipertensiunea arterială este o boală cronică. Ea nu se vindecă, ci doar este ținută sub control cu ajutorul medicamentelor.
Hipertensiunea arteriala se clasifică în două mari categorii. Prima este hipertensiunea primară sau esențială, cea mai des întâlnită, fiind prezentă la aproximativ 85% dintre pacienți. Pentru această formă de boală nu se cunoaște cu exactitate cauza sau mecanismul de producere. În schimb, sunt cunoscuți o serie de factori a căror prezență s-a dovedit a crește riscul de a dezvolta boala (mai multe detalii găsiți în capitolul următor). Cea de-a doua categorie, hipertensiunea secundară, este mai rară. Dupa cum îi spune numele, ea apare întotdeauna secundar unor alte afecțiuni. De obicei este vorba despre boli renale sau endocrine. Dacă există suspiciunea că ați putea suferi de hipertensiune secundară, medicul va cere efectuarea unor investigații complexe pentru a stabili acest diagnostic și pentru a trata boala de fond.